Glosar termeni urbanistici

  • Dezvoltare regionala - ansamblul politicilor autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, elaborate în scopul armonizarii strategiilor, politicilor şi programelor de dezvoltare sectoriala pe arii geografice, constituite în "regiuni de dezvoltare", şi care beneficiază de spirijinul Guvernului, al Uniunii Europene şi al altor instituţii şi autorităţi naţionale şi internaţionale interesate.
  • Documentaţie de amenajare a teritoriului şi de urbanism - ansamblu de piese scrise şi desenate, referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizează situaţia existenta şi se stabilesc obiectivele, acţiunile şi măsurile de amenajare a teritoriului şi de dezvoltare urbanistica a localităţilor pe o perioada determinata.
  • Reţea de localităţi - totalitatea localităţilor de pe un teritoriu (naţional, judeţean, zona funcţională) ale căror existenta şi dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de relaţii desfăşurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico-administrative etc.). Reţeaua de localităţi este constituită din localităţi urbane şi rurale.
  • Sistem urban - sistem de localităţi învecinate între care se stabilesc relaţii de cooperare economică, socială şi culturală, de amenjare a teritoriului şi protecţie a mediului, echipare tehnico-edilitară, fiecare pastrandu-si autonomia administrativă.
  • Strategie de dezvoltare - directionarea globală sau pe domenii de activitate, pe termen scurt, mediu şi lung, a acţiunilor menite sa determine dezvoltarea urbana.
  • Structura urbana - modul de alcătuire, de grupare sau de organizare a unei localităţi ori a unei zone din aceasta, constituită istoric, funcţional şi fizic.
  • Teritoriu administrativ - suprafaţa delimitata de lege, pe trepte de organizare administrativă a teritoriului: naţional, judeţean şi al unităţilor administrativ-teritoriale (municipiu, oraş, comuna).
  • Teritoriu intravilan - totalitatea suprafeţelor construite şi amenajate ale localităţilor ce compun unitatea administrativ-teritorială de baza, delimitate prin planul urbanistic general aprobat şi în cadrul cărora se poate autoriza execuţia de construcţii şi amenajări. De regula intravilanul se compune din mai multe trupuri (sate sau localităţi suburbane componente).
  • Teritoriu extravilan - suprafaţa cuprinsă între limita administrativ-teritorială a unităţii de baza (municipiu, oraş, comuna) şi limita teritoriului intravilan.
  • Teritoriu metropolitan - suprafaţa situata în jurul marilor aglomerări urbane, delimitata prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii reciproce de influenta în domeniul căilor de comunicaţie, economic, social, cultural şi al intrastructurii edilitare. De regula limita teritoriului metropolitan depăşeşte limita administrativă a localităţii şi poate depăşi limita judeţului din care face parte.
  • Teritoriu periurban - suprafaţa din jurul municipiilor şi oraşelor, delimitata prin studii de specialitate, în cadrul căreia se creează relaţii de independenta în domeniul economic, al infrastructurii, deplasărilor pentru munca, asigurărilor cu spaţii verzi şi de agrement, asigurărilor cu produse agroalimentare etc.
  • Zona de influenţă – un spaţiu aflat sub indicidenţa acţiunii polarizante a unei localitaţi urbane
  • acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile de realizare a unui proiect sau a unei activităţi din punct de vedere al impactului asupra mediului;
  •  arie protejata - o zona delimitata geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat, desemnată sau reglementată şi gospodarita în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii ale biosferei, monumente ale naturii şi altele;
  • atmosfera - masa de aer care inconjoara suprafata terestra, incluzând şi stratul de ozon;
  •  autorizaţie de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile şi parametrii de funcţionare, pentru activităţile existente şi pentru cele noi, pe baza acordului de mediu;
  •  autorizaţie pentru activitatea nucleara - act tehnico-juridic prin care autoritatea competenta de reglementare autorizeaza pe titularul activităţii sa amplaseze, sa proiecteze, sa achizitioneze, sa fabrice, sa producă, sa construiască, sa transporte, sa importe, sa exporte, sa primească, sa localizeze, sa pună în funcţiune, sa posede, sa folosească, sa opereze, sa transfere, sa dezafecteze şi sa dispună de orice sursa de radiatii ionizante, instalaţii nucleare sau amenajări pentru gospodărirea deşeurilor radioactive;
  • bilanţ de mediu - procedura de a obţine informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate anterioare şi anticipate, care face parte din acţiunea de evaluare a impactului asupra mediului;
  •  biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între ecosisteme;
  •  biotehnologie - aplicaţie tehnologică în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea sau modificarea de produse sau procedee cu folosinta specifica;
  • deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizico-chimice şi structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii şi productivitatii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului ecologic şi a calităţii vieţii cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitara, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;
  •  deşeuri - substanţe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile;
  • deşeuri periculoase - deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive, radioactive sau altele, care, introduse sau menţinute în mediu, pot dăuna acestuia, plantelor, animalelor sau omului;
  • dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor;
  • echilibru ecologic - ansamblul starilor şi interrelatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigura menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica armonioasă a acestuia;
  •  ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi microorganisme şi mediul lor lipsit de viata, care interactioneaza într-o unitate funcţională;
  • ecoturism - practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protecţie a mediului;
  • efluent - orice forma de deversare în mediu, emisie punctuala sau difuza, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
  • emisii - poluanti evacuati în mediu, inclusiv zgomote, vibratii, radiatii electromagnetice şi ionizante, care se manifesta şi se măsoară la locul de plecare din sursa;
  • evaluarea impactului asupra mediului - cuantificarea efectelor activităţii umane şi a proceselor naturale asupra mediului, a sănătăţii şi securităţii omului, precum şi a bunurilor de orice fel;
  •  habitat - locul sau tipul de loc în care un organism sau o populaţie exista în mod natural;
  •  mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interactiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale;
  •  monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognoza, avertizare şi intervenţie, care are în vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi semnificatiei ecologice a acestora, evoluţiei şi implicatiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuri care se impun;
  •  monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolati, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
  •  poluant - orice substanta solida, lichidă, sub forma gazoasa sau de vapori sau forma de energie (radiaţie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusă în mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
  • prejudiciu - efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanti, activităţi dăunătoare sau dezastre;
  •  program pentru conformare - plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale de timp precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu, de către autoritatea competenta, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului;
  •  resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili -, regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna salbatica - şi permanente - energie solara, eoliana, geotermala şi a valurilor;
  • risc ecologic potenţial - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare;
  •  substanţe periculoase - orice substanta sau produs care, folosit în cantităţi, concentratii sau condiţii aparent nepericuloase, prezintă risc semnificativ pentru om, mediu sau bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive;
  •  sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al unei activităţi care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive;
  •  titularul proiectului sau al activităţii - persoana fizica sau juridică care propune, deţine şi/sau gospodareste o activitate economică sau socială;
  • utilizare durabila - folosirea resurselor regenerabile într-un mod şi o rata care sa nu conducă la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare;
  • zona umeda - zona cu exces de umiditate care include mlastini, regiuni inundabile, limane, estuare şi lagune.

 1. conservare - ansamblul de măsuri care se pun în aplicare pentru menţinerea sau refacerea habitatelor naturale şi a populaţiilor de specii de faună şi floră sălbatice, într-o stare favorabilă, în sensul pct. 5 şi 9;
2. habitate naturale - zonele terestre, acvatice sau subterane, în stare naturală sau seminaturală, ce se diferenţiază prin caracteristici geografice, abiotice şi biotice;
3. tipuri de habitate naturale de interes comunitar - acele tipuri de habitate care:
a) sunt în pericol de dispariţie în arealul lor natural;
b) au un areal natural redus ca urmare a restrângerii acestuia sau datorită faptului că în mod natural suprafaţa sa este redusă;
c) sunt eşantioane reprezentative cu caracteristici tipice pentru una sau mai multe dintre cele 5 regiuni biogeografice specifice pentru România: alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică.
Aceste tipuri de habitate sunt prevăzute în anexa nr. 2;
4. tipuri de habitate naturale prioritare - tipurile de habitate naturale aflate în pericol de dispariţie, pentru a căror conservare Comunitatea Europeană are o responsabilitate deosebită, datorită proporţiei reduse a arealului acestora pe teritoriul Uniunii Europene.
Aceste tipuri de habitate sunt indicate printr-un asterisc în anexa nr. 2;
5. stare de conservare a unui habitat natural - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unui habitat natural şi asupra speciilor caracteristice acestuia şi care îi pot afecta pe termen lung distribuţia, structura şi funcţiile, precum şi supravieţuirea speciilor ce îi sunt caracteristice. Starea de conservare a unui habitat natural se consideră favorabilă atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) arealul său natural şi suprafeţele pe care le acoperă în cadrul acestui areal sunt stabile sau în creştere;
b) are structura şi funcţiile specifice necesare pentru menţinerea sa pe termen lung, iar probabilitatea menţinerii acestora în viitorul previzibil este mare;
c) speciile care îi sunt caracteristice se află într-o stare de conservare favorabilă, aşa cum este definită la pct. 9;
6. habitat al unei specii - mediul definit prin factori abiotici şi biotici, în care trăieşte o specie în orice stadiu al ciclului biologic;
7. specii de interes comunitar - speciile care pe teritoriul Uniunii Europene sunt:
a) periclitate, cu excepţia celor al căror areal natural este situat la limita de distribuţie în areal şi care nu sunt nici periclitate, nici vulnerabile în regiunea vest-palearctică;
b) vulnerabile, speciile a căror încadrare în categoria celor periclitate este probabilă într-un viitor apropiat dacă acţiunea factorilor perturbatori persistă;
c) rare, speciile ale căror populaţii sunt reduse din punctul de vedere al distribuţiei sau/şi numeric şi care chiar dacă nu sunt în prezent periclitate sau vulnerabile riscă să devină. Aceste specii sunt localizate pe arii geografice restrânse sau sunt rar dispersate pe suprafeţe largi;
d) endemice şi care necesită o atenţie specială datorită caracteristicilor specifice ale habitatului lor şi/sau a impactului potenţial pe care îl are exploatarea acestora asupra stării lor de conservare;
8. specii prioritare - speciile vizate la pct. 7 lit. a) pentru a căror conservare Comunitatea Europeană are o responsabilitate specială datorită proporţiei reduse a arealului acestora pe teritoriul Uniunii Europene.
Aceste specii sunt indicate printr-un asterisc în anexa nr. 3;
9. stare de conservare a unei specii - totalitatea factorilor ce acţionează asupra unei specii şi care pot influenţa pe termen lung distribuţia şi abundenţa populaţiilor speciei respective. Starea de conservare va fi considerată favorabilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
a) datele privind dinamica populaţiilor speciei respective indică faptul că aceasta se menţine şi are şanse să se menţină pe termen lung ca o componentă viabilă a habitatului său natural;
b) arealul natural al speciei nu se reduce şi nu există riscul să se reducă în viitorul previzibil;
c) există un habitat suficient de vast pentru ca populaţiile speciei să se menţină pe termen lung;
10. sit/arie - zonă definită geografic, exact delimitată;
11. sit de importanţă comunitară - situl/aria care, în regiunea sau în regiunile biogeografice în care există, contribuie semnificativ la menţinerea ori restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale prevăzute în anexa nr. 2 sau a speciilor de interes comunitar prevăzute în anexa nr. 3 şi care contribuie semnificativ la coerenţa reţelei "Natura 2000" şi/sau contribuie semnificativ la menţinerea diversităţii biologice în regiunea ori regiunile biogeografice respective. Pentru speciile de animale cu areal larg de răspândire, siturile de importanţă comunitară trebuie să corespundă zonelor din areal în care sunt prezenţi factori abiotici şi biotici esenţiali pentru existenţa şi reproducerea acestor specii;
12. arie specială de conservare - situl de importanţă comunitară desemnat printr-un act statutar, administrativ şi/sau contractual în scopul aplicării măsurilor de conservare necesare pentru menţinerea sau restaurarea la o stare de conservare favorabilă a habitatelor naturale şi/sau a populaţiilor speciilor pentru care situl este desemnat;
13. exemplar - orice plantă sau animal în stare vie ori moartă sau orice parte ori derivat din acestea, precum şi orice alte produse care conţin părţi sau derivate din acestea, aşa cum sunt specificate în documentele care le însoţesc, pe ambalaje, pe mărci ori etichete sau în orice alte situaţii;
14. mediu natural - ansamblul componentelor, structurilor şi proceselor fizico-geografice, biologice şi biocenotice naturale, terestre şi acvatice, având calitatea de păstrător al vieţii şi generator de resurse necesare acesteia;
15. patrimoniu natural - ansamblul componentelor şi structurilor fizico-geografice, floristice, faunistice şi biocenotice ale mediului natural, ale căror importanţă şi valoare ecologică, economică, ştiinţifică, biogenă, sanogenă, peisagistică şi recreativă au o semnificaţie relevantă sub aspectul conservării diversităţii biologice floristice şi faunistice, al integrităţii funcţionale a ecosistemelor, conservării patrimoniului genetic, vegetal şi animal, precum şi pentru satisfacerea cerinţelor de viaţă, bunăstare, cultură şi civilizaţie ale generaţiilor prezente şi viitoare;
16. bun al patrimoniului natural - componenta patrimoniului natural care necesită un regim special de protecţie, conservare şi utilizare durabilă în beneficiul generaţiilor prezente şi viitoare;
17. peisaj - partea de teritoriu percepută ca atare de către populaţie, al cărei caracter este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi/sau umani;
18. arie naturală protejată - zona terestră, acvatică şi/sau subterană în care există specii de plante şi animale sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografice, peisagistice, geologice, paleontologice, speologice sau de altă natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică ori culturală deosebită, care are un regim special de protecţie şi conservare, stabilit conform prevederilor legale;
19. conservare "in situ" - protecţia şi conservarea bunurilor patrimoniului natural în mediul lor natural de geneză, existenţă şi evoluţie;
20. coridor ecologic - zona naturală sau amenajată care asigură cerinţele de deplasare, reproducere şi refugiu pentru speciile sălbatice terestre şi acvatice şi în care se aplică unele măsuri de protecţie şi conservare;
21. reţea naţională de arii naturale protejate - ansamblul ariilor naturale protejate de interes naţional;
22. reţea ecologică a ariilor naturale protejate - ansamblul de arii naturale protejate, împreună cu coridoarele ecologice;
23. reţea ecologică "Natura 2000" - reţeaua ecologică europeană de arii naturale protejate şi care cuprinde arii de protecţie specială avifaunistică, stabilite în conformitate cu prevederile Directivei 79/409/CEE privind conservarea păsărilor sălbatice şi arii speciale de conservare desemnate de Comisia Europeană şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale, a faunei şi florei sălbatice;
24. specii indigene - speciile de plante şi animale sălbatice care se regăsesc în mod natural în România şi nu ca urmare a introducerii accidentale sau forţate de către om de-a lungul secolelor;
25. specii protejate - speciile periclitate, vulnerabile, rare sau endemice, care beneficiază de un statut legal de protecţie;
26. specii alohtone - speciile introduse/răspândite, accidental sau intenţionat, din altă regiune geografică, ca urmare directă ori indirectă a activităţii umane, lipsind în mod natural dintr-o anumită regiune, cu o evoluţie istorică cunoscută într-o arie de răspândire naturală, alta decât zona de interes, care pot fi în competiţie, pot domina, pot avea un impact negativ asupra speciilor native, putând chiar să le înlocuiască;
27. specii invazive - speciile indigene sau alohtone, care şi-au extins arealul de distribuţie sau au fost introduse accidental ori intenţionat într-o arie şi/sau s-au reprodus într-o asemenea măsură şi atât de agresiv încât influenţează negativ/domină/înlocuiesc unele dintre speciile indigene, determinând modificarea structurii cantitative şi/sau calitative a biocenozei naturale, caracteristică unui anumit tip de biotop;
28. zone interioare ale ariilor naturale protejate - zonele definite şi delimitate prin planurile de management, în care se stabilesc măsuri speciale de management;
29. activităţi cu impact negativ semnificativ din vecinătatea ariilor naturale protejate - activităţile din afara limitei unei arii naturale protejate, care pot genera un impact negativ semnificativ asupra habitatelor naturale sau speciilor sălbatice pentru care au fost desemnate; nu se aplică în cazul ariilor naturale protejate vizate de pct. 22;
30. comunităţi locale - comunităţile umane situate în interiorul sau în vecinătatea ariei naturale protejate care deţin proprietăţi ori desfăşoară diverse activităţi pe teritoriul sau în vecinătatea ariei naturale protejate;
31. activităţi tradiţionale - activităţile de utilizare durabilă a resurselor naturale şi specifice zonei respective.